Claudia, 18 ani, mic consumator de teatru, cărţi şi fericire. Iubesc să iubesc. Sunt leneşă şi frivolă şi cinică şi perfecţionistă. Şi foarte iubăreaţă. Şi uneori scriu poezii.
Arată-mi că mă auzi. Fă-mă să-mi fie dor. Toarnă-mi cinci pliculeţe de zahăr în cafea şi priveşte-mă cum mă enervez. Pleacă din casă şi nu te întoarce decât după două zile. Lasă-mă să-ţi arăt că te aud. Lasă-mă să te fac să-ţi fie dor. Ignoră-mă când te caut. Găseşte-mă când vreau să fug. Arată-mi că mă auzi. Fă-mă să-mi fie dor. Uită să-ţi speli farfuriile, lasă dezordine în urma ta. Lasă-mă să fac ordine din haos. Lasă-mă să-ţi arăt că te aud. Lasă-mă să te fac să-ţi fie dor. Urlă la mine şi goneşte-mă, descoperă-mă, explorează-mă. Întoarce-te când ţi-e uşor şi când ţi-e greu. Arată-mi că mă auzi. Fă-mă să-mi fie dor.
Când şi dacă îmi vor deschide creierul
Şapte cercetători britanici, doi americani şi un olandez
Probabil că vor muri asfixiaţi de valul de gânduri
Ce va răsuna cu ecou din cutia mea craniană.
Ziarişti din lumea întreagă vor investiga atunci cazul
Celor zece curajoşi sacrificaţi în numele ştiinţei
De câteva amintiri, nelinişti, regrete, reziduuri.
Vor veni alţi zece cercetători din alte colţuri ale lumii
Şi vor anihila orice urmă de nelinişte.
Apoi va fi tăcere.
Dar până atunci e zgomot în surdină,
Neliniştile sunt toate la locul lor,
Ordonate alfabetic, deşi toate poartă
Numele tău.
