Ploaia curgând în şiruri de sârmă face dragoste într-un mod perfid cu geamul ferestrei mele. Parcă ar fi făcut un pact pervers să devină atât de vulgari cu mine de faţă. Deja îi aud, stropii care curg lasciv pe suprafaţa netedă a ferestrei, îi aud cum râd de mine, de noi.

- Ce fiinţe ilustre se cred şi indivizii ăştia, şopteşte ploaia printr-un trăsnet.
- Şi când colo nici să se iubească nu ştiu s-o facă bine, o completează iubitul ei.
- Mie-mi spui, oftează ploaia. Indivizii ăştia se desfată doar când sunt eu prin apropiere - să vezi numai câte cupluri îşi reamintesc să se ţină de mână sau de braţ când sunt eu deasupra lor! Cum îşi amintesc bărbaţii să-şi sărute iubitele tandru, ca şi cum abia atunci le-ar vedea pentru prima oară. Devine amuzant la un moment dat. Am început să mă cred... Dumnezeu.

- Dumnezeu? Hai că-mi place, eşti haioasă când aiurezi.
Dintr-odată parcă întreg cerul se răsturnă, trimiţând săgeţi scânteietoare ca o răzbunare.
- Aiurez? Află că nu aiurez chiar deloc, dragule! Am numărat deja aproximativ 82 de săruturi de împăcare în ultimele 7 zile, totul datorită mie! Oh, se vede că n-ai mai văzut de mult un film romantic...
- Film romantic? La ce-mi trebuie mie filme romantice? Prin mine priveşte orice îndrăgostit pentru a-şi lua rămas-bun de la cel care a plecat prea repede. Mi-a şoptit vântul că nişte prieteni au văzut nu mai puţin de 97 de cupluri în ultimele zile despărţindu-se fugar printr-o ultimă privire prin geam. Adică prin ei, chiar prin ei! Cât de naiv...
Ploaia hohoteşte izbindu-se mai agitat.

- Nişte proşti. Marii romantici ai lumii ar trebui să fim noi doi, dragule. Tu şi cu mine. Eu care aduc împreună atâtea cupluri despărţite, şi tu - cu bunăvoinţa ta le dai şansa de a se mai privi încă o dată, de la depărtare.

Etichete: iubesc, jucăuş

0 comentarii