l-am zărit la Obor, eram singură, venele îmi îngheţaseră
apăruse şi dispăruse ca o nălucă - subtil, făcându-mă să mă întreb
"oare n-am visat?"

dar n-am visat
ştiu că n-am visat

lumea asta atât de mică şi pătată n-ar fi putut să-i anticipeze privirea
privirea aceea nu putea fi invenţia nesăbuită a creierului meu
creierul meu nu putea crea o figură atât de
sfântă şi păgână
demonică şi-angelică

şi nici măcar nu era frumos
doar ochii lui ardeau după
o viaţă netrăită
o carte nedeschisă
o privire neîntâlnită

niciodată

Etichete: poezind, trăiesc

0 comentarii