omul nebun din tablou
mi-a spus că într-o zi o să mă nasc din nou
ca nou

şi mi-a-ntins o mână rea, schiloadă
când i-am luat-o s-a-nvârtit lumea toată
şi urlam să se oprească, să-nceteze să mă ţină
că viaţa mi se duce tot mai repede-n lumină
şi mi-era greu să zbor ţintuită-n piruete
să-nving moartea în tăcere, să mă legăn de trei stele
şi de la capăt să iau viaţa cu şi mai mult avânt
să greşesc, să iert şi la urmă să intru iară în pământ.

nici nu ştiu care din noi era într-adevăr dement
omul din tablou cu zâmbet concupiscent
sau eu, urmându-l ca un orb, ispitit, ardent.

Etichete: însufleţesc, poezind

0 comentarii