icar plânge-ntr-un colţ de soare
unde aripile lui n-au mai ajuns
decât cenuşă
unde fisuri de lume se-ntrepătrund
cu bolţi cereşti şi freamăt dulce
al zburătorului condamnat

iertare
prin lacrimi cere astrului
când fascicule însângerate
îi zburdă carnea grotească

dar astrul nu aude
în călătoria lui eternă
în univers etern şi crud
iertarea-i seamănă a efemer

Etichete: jucăuş, poezind

0 comentarii