grădina
nu s-a născut încă planeta
pe care să cresc câte flori vreau
fără să-mi fac griji că un omuleţ
alb, gălbui sau poate cu tente de verde smarald
ar putea veni oricând să mi le fure.
oare ar fi cineva tentat să-şi strecoare
degetele dibace printre buruieni şi spini
doar ca să atingă petalele de
hortensii, trandafiri, bujori şi crini
pe care i-am plantat peste tot
în pământ, pe atmosferă, pe o rază galbenă de soare
şi în cutia toracică, unde ştiu cu siguranţă
că nu se încumetă nimeni să taie buruienile
niciodată
Etichete: poezind, visez
0 comentarii