<body>
Pistrui verzi-albăstrui
când era soare îi vedeam cel mai bine.
presăraţi cu dragoste pe-obraji.
n-o iubeam pentru părul ei.
iar ochii-i erau puţin prea mari.
o iubeam doar din cauză
că avea mulţi pistrui.

când eram trist avea un joc al ei.
lua fiecare lacrimă de pe obrazul meu şi-o înghiţea.
aduna în ea tristeţea noastră de circari.
nu ştiu cum de avea atâta loc.
poate era doar din cauză
că avea mulţi pistrui.

am întrebat-o înainte să plece
"de ce?"
nici nu mi-am dat seama
că plângeam fără-ncetare.
pentru că nimeni nu mai era acolo
s-adune lacrimi în pistrui.

Etichete: ,


0 comentarii