Noi mergeam pe aţă...
Noi, iubitule,
tu şi cu mine,
noi doi mergeam pe-aceeaşi aţă.
Ba împiedicându-ne de un nod,
ba alunecând pe-un ac.
Noi doi, protagoniştii
unui circ grotesc,
ţinându-ne de mână.
Hop! Iar ai alunecat.
Mi se pare, iubitule,
c-aluneci din ce în ce mai tare.
Uite-un nod dublu!
Uşor, uşor, vom trece şi de el...
Dar e deja prea târziu,
tu nu m-ai auzit.
Mă găsesc ţinându-te de mână,
mă regăsesc în infinit
o dată cu
c
ă
d
e
r
e
a
t
a
.
Etichete: iubesc, poezind
0 comentarii