eşti clipa de linişte în zbuciumul lumii
şi zbuciumul lumii în noaptea târzie

eşti ultima înghiţitură pe care o sorb cu nesaţ
şi prima care-mi alungă setea

eşti o nălucă pe care o ţin în palma mea
sau doar un visător cu aripi frânte

eşti pod peste mare şi scară la cer
şi steaua către care mă-ndrept în visare

Etichete: iubesc, poezind

0 comentarii