m-am privit azi în oglindă
cu ochi critici ca de sculptor
încercând să văd de unde vine
tsunamiul de viaţă şi frumuseţe.
abia spre seară am realizat
că eu nu mă uitam într-o oglindă.
eu mă uitam în sufletul tău
şi mă vedeam tranformată
într-adevăr de ochii unui sculptor.
ţi-am promis că eu nu sunt aşa.
"de unde-atâta viaţă?" te-am întrebat.
"eu nu sunt aşa."
mi-ai zâmbit şi mi-ai promis că nu eşti miop,
nici student la arhitectură,
nici măcar un sfert de pictor.

am fugit.
eu nu sunt aşa.

Etichete: jucăuş, poezind

0 comentarii