ridurile ei sunt spirale desfăcute într-o doară
pe un cer cu stele ca pistruii; ochii, unul soare şi-altul lună,
se desfată cu fluxul şi refluxul mării.
gura, înţărcată de buze calde, uşor crăpate,
gustă jucăuş apă sărată, rece, vie.
iar părul ei, despre el îmi e cu adevărat greu să vă vorbesc,
părul ei reflectă-n vid tot ce-i lumină şi-ntuneric deopotrivă.
cine mai poate spune-acum că lumea nu-i frumoasă?

Etichete: poezind, scurtez

0 comentarii