Eu nu te iubesc, eu te înfăşor într-un strat volatil de fum şi te las să zbori liber; te arunc într-o prăpastie în fundul căreia e o saltea gonflabilă. Te iau de mână, te învăţ să mergi singur din nou. Sunt mereu în spatele tău, iar tu zâmbeşti şi cazi intenţionat peste mine. Fur tot oxigenul din Univers şi te las să te sufoci puţin, apoi îţi fac respiraţie gură la gură. Acopăr cerul cu o pătură de lână căreia îi fac o gaură – doar tu vei mai putea privi stelele, luna, avioanele, rândunelele şi norii încărcaţi cu ploaie. Las un porumbel să îţi ciugulească din palmă (ştiu cât te amuză). Răpesc o stea de pe cer şi o calc în picioare pentru tine. Iar ţie îţi dau praful de stele pe care eu însămi l-am măturat. Pentru tine. Îţi pun sângele rece la încălzit până clocoteşte, îi adaug puţin rom şi te las îmbătat de fericire. Mă ghemuiesc lângă tine noaptea şi îţi fur pătura ca să îngheţi de frig până dimineaţă. Nu-ţi spăl şosetele. Nici nu înţeleg de ce porţi şosete, ai cele mai calde tălpi pe care le-am întâlnit (ştiu asta pentru că mereu mi le împletesc pe-ale mele în jurul alor tale, iarna. Mama zice că am circulaţia sângelui proastă.) iar pantofii tăi miros mereu a levănţică. Eu nu te las să fii om. Eu te vreau fără mormanul de oase şi pieliţi. Ţi le voi fura într-o noapte şi le voi arunca la gunoi. Vreau să te păstrez absurd, să te ghemuiesc în palma mea. Eu te ţin doar pentru mine. Eu nu te iubesc.

Etichete: iubesc, jucăuş

0 comentarii