Au trăit fericiţi mulţi ani. Hrăneau împreună porumbei de la balconul garsonierei. Ea îl învăţase să facă asta. El iubea mai mult câinii, uneori chiar ei îl conduceau acasă când el se întorcea de la piaţă. O iubea mult. Femeia de la trei poate să confirme asta. Verighetele lor se asortau trist cu pielea ridată şi ochii obosiţi, dar şi cu zâmbetele blânde şi pline de viaţă. O iubea foarte mult.
Apoi ea a murit. El a continuat să hrănească porumbeii. Să fie condus acasă de câini. S-o iubească. Să poarte verigheta care acum se asorta cu umbra unui zâmbet şi ochii veşnic plânşi. O iubea cel mai mult.

Etichete: cu tendinţe de descompunere, scurtez

0 comentarii