gura ta e făcută pentru mici promisiuni în noapte pe care o să le uiţi până dimineaţă (nu mă supăr, ştiu că erai puţin ameţit, ameţit de alcool, tutun şi căldura de sub pătura cu care ne învelim)
gura ta e făcută pentru amăgirile pe care le aştept ca un copil aflat în Ajunul Crăciunului (ştiu că există o şansă ca amăgirea să devină un lucru real; dar ştiu şi că s-ar putea să nu primesc ceea ce aştept)
gura ta e făcută pentru a gusta stropul de miere care curge întotdeauna de pe linguriţă (iubeşti acel ultim strop mai mult decât felia de pâine unsă din belşug)
gura ta e făcută să înghită fluturi, fluturi care ajung mai departe în stomacul tău (cu toate astea nu ai înghiţit niciodată un fluture, ţi-e milă de ei şi poate că e mai bine aşa)
gura ta e făcută să-mi sărute fruntea după ce mă trezesc dintr-un coşmar (uneori mai inventez şi eu monştri doar ca să mă săruţi, n-am mai visat cu adevărat urât de anul trecut)
gura ta e făcută să înţepe cuvinte şi să le trimită în sensul meu ca pe nişte săgeţi (niciodată nu port scutul de protecţie; într-o zi una dintre săgeţi mi-a ajuns aproape de inimă, credeam că o să mor)
gura ta e făcută să înghită lacrimile care-ţi străbat obrajii când crezi că eu nu te văd (dar te văd şi mi se rupe sufletul; obrajii tăi sclipesc atât de frumos după ce plângi)
gura ta e făcută să-mi spună "te iubesc", mie şi numai mie (pentru cât timp?)

Etichete: iubesc, poezind

0 comentarii