Actul I, Scena I, îl găsim pe Înger plângând în mijlocul scenei. Femeia păcătoasă l-a părăsit pe un glob plutitor, parcă-i spune Pământ sau cam aşa ceva. Îngerul rămâne în genunchi până la finalul piesei, undeva peste câteva sute de ani. Intră figuranţi - adică oameni care-şi joacă propriul rol pe scena vieţii. Nimeni nu vede Îngerul. Figuranţii sunt îmbrăcaţi în gri. Abia se văd. La un moment dat se aude un clopot, undeva în depărtare. E femeia. Plânge.

Etichete: dialog bidimensional

0 comentarii