Să-mi dai şi mie adresa visului tău. O să iau primul tren pe care-l prind şi o să ajung acolo. Oriunde ar fi acel "acolo". În felul ăsta putem visa împreună.
- Nu, visul meu e deja prea greu. Dacă mai vii şi tu, ne vom scufunda cu totul...
Dar sufletul meu nu cântăreşte mai mult de 21 de grame. Chiar nu mă poţi primi?
- Nu, că tu ai sufletul mai greu decât atât. Ai uitat când m-ai primit şi pe mine în el? Era atât de cald... Nu, ar fi prea cald în visul meu dacă te-aş primi.
Dar eu... eu cu cine visez?
- Singur. Iar când te vei trezi, o să dai de mine. Reală. Aşteptându-te. Promit că o să te aştept.
Eşti sigură? Eu voi pleca la ani-lumină de locul ăsta. Nu ţi-e frică?
- De ce mi-ar fi? O să visăm dimensiuni paralele ţinându-ne de mână.
Ce nebunie.
- Visul e nebunia celor lucizi şi sătui de cuşca în care au fost băgaţi. Dacă ai o şansă să visezi, nu o da dracului. Alţii s-ar întoarce din morţi pentru un moment ca ăsta. Hai, ai încredere în mine? Zburăm...

Etichete: visez

0 comentarii